Romanta cheii

Cheia ce mi-ai dat aseară -
Cheia de la poarta verde -
Am pierdut-o chiar aseară!...
Dar ce cheie nu se pierde?
Cheia ce mi-ai dat aseară
Mi-a căzut din turn,
Pe scară,
Şi căzând, mi-a stins lumina.

Cheia ce-am pierdut aseară
Am cătat-o ;
Dar pe scară
Era noapte ca şi-afară -
Noapte ca sub boltuita
Cupolă de mănăstire,
Când s-au stins pe la icoane
Lumânările de ceară.

Şi-am rămas în turnul gotic -
Turnul celor trei blazoane:
Al Iubirii,
Al Speranţei,
Şi-al Credinţei viitoare...
Şi-am rămas în turnul gotic
Domn pe-ntinsele imperii
Ale negrului haotic.

Şi-au trecut de-aseară clipe,
Şi-au trecut de-aseară ore,
Şi-ale zorilor aripe
Fluturatu-mi-au grăbite,
Ca şi clipele trăite
Pe-albul treptelor sonore.

Şi m-am coborât pe scară...
Dar pe cea din urmă treaptă
Cheia ce mi-ai dat aseară
Am găsit-o prefăcută
Într-o cupă albă, plină
Cu vin verde de cucută.

Şi pe cea din urmă treaptă
Am îngenuncheat
Şi-am plâns -
Căci pe cea din urmă treaptă,
Ca-ntr-o carte înţeleaptă,
Am citit în fundul cupei
Naufragiul ce m-aşteaptă!...


Mereu in inimile noastre !

Bunicului meu,

Paciurea Constantin Emilian

1934-2011

Friendship

The worst solitude is to be destitute of sincere friendship.

- Francis Bacon


How often we find ourselves turning our backs on our actual friends, that we might go and meet their ideal cousins.

- Henry David Thoreau


Friendship is something that creates equality and mutuality, not a reward for finding equality or a way of intensifying existing mutuality.

- Rowan D. Williams


We can live without religion and meditation, but we cannot survive without human affection.

- Tenzin Gyatso, 14th Dalai Lama


The most beautiful discovery true friends make is that they can grow separately without growing apart.

- Elizabeth Foley


We must reach out our hand in friendship and dignity both to those who would befriend us and those who would be our enemy.

- Arthur Ashe


What do we live for, if it is not to make life less difficult for each other?

- George Eliot


A sense of duty is useful in work, but offensive in personal relations. People wish to be liked, not be endured with patient resignation.

- Bertrand Russell


Few friendships would survive if each one knew what his friend says of him behind his back.

- Blaise Pascal


Don't believe your friends when they ask you to be honest with them. All they really want is to be maintained in the good opinion they have of themselves.

- Albert Camus


Friendship is a sheltering tree.

- Samuel Coleridge


True friendship consists not in the multitude of friends, but in their worth and value.

- Ben Jonson


It is one of the blessings of old friends that you can afford to be stupid with them.

- Ralph Waldo Emerson


All love that has not friendship for its base,
Is like a mansion built upon the sand.

- Ella Wheeler Wilcox


Friendship should be surrounded with ceremonies and respects, and not crushed into corners. Friendship requires more time than poor busy men can usually command.

- Ralph Waldo Emerson


Bereavement in their death to feel
Whom We have never seen --
A Vital Kinsmanship import
Our Soul and theirs -- between --

- Emily Dickinson


It is virtue, virtue, which both creates and preserves friendship. On it depends harmony of interest, permanence, fidelity.

- Cicero


It's the friends you can call up at 4 a.m. that matter.

- Marlene Dietrich


Friendship is a plant of slow growth and must undergo and withstand the shocks of adversity before it is entitled to the appellation.

- George Washington


To go against the dominant thinking of your friends, of most of the people you see every day, is perhaps the most difficult act of heroism you can perform.

- Theodore H. White


A friend is one before whom I may think aloud.

- Ralph Waldo Emerson

Momente si sentimente 9

Sunt multe lucruri greu de inteles in lume , insa , unul singur ma atrage in mod special. Sentimentele oamenilor pentru cei din jur atat de complexe. Un econimist ar zice ca toate relatiile sunt bazate pe interese de natura sociala sau materiala. Eu nu cred asta. Sentimentele sunt facute pentru a hrani sufletul prin amploarea lor. Nu se pot defini , nu se pot operationaliza si nu se pot categoriza. Ele exista. Odata ce apar nu mai dispar daca sunt cu adevarat sentimente profunde.Ele ard in fundal ca o lumanare cand cu mai multa forta cand mai incet ,dar nu se stinge decat cand ajunge la sfarsitul vietii si in urma ei ramane doar un fum.
Voi incerca sa inchei anul cu paleta mea de sentimente care creeaza cele mai speciale momente.

O lume scrisa c-un stilou

Uneori as vrea sa zbor
Ca un inger pe un nor
Sa plutesc incet spre soare
Sa ma pierd usor in zare.

Voi asculta un cantec dulce
Si-o pasare care va plange
Voi vedea o papadie
Lepadandu-se de haina argintie.

Voi plange si eu
Odata la randul meu
Vazand un lac pustiu
Parasit de-un farmec azuriu.

Ma voi trezi in cartile mele
Oricat as vrea ca ele
Sa se transforme din nou
Intr-o lume scrisa c-un stilou.

Septembrie 2000

^^^

Stau pe o banca in parc. Citesc un roman cu tendinte filozofice care ma absoarbe total. Diferitele fire ale povestii ma atrag atat de mult incat intreaga lume se dizolva usor.Are un puternic efect hipnotizant asupra mea.
'Ai o tigara ? '
Nu aud.
'Hei , ai o tigara ? '
O fata slabuta , se aseaza langa mine . Ii intorc bruc si scurt privirea.
'Nu fumez. '
Nu pleaca . Sta acolo , distrugandu-mi sfera placuta in centru careia eram.
'M-a parasit . '
Vocea ei imi tiuie in ureche atat de tare incat inchid agresiv cartea si ma uit la ea deranjata. Are ochii in lacrimi lucru care imi imoaie un pc rautatea evidenta. Imi dau seama ca si universul din jurul ei s-a topit , insa nu usor si lin cum se topise al meu , ci brusc , agresiv. Aleg totusi sa nu-i raspund. Ridic capul si privesc pentru prima oara in jurul meu . Imi dau seama ca este toamna. Frunzele moarte cazute pe alee mai danseaza o ultima data ridicandu-se de la sor pret de o clipa. Ea nu mai zice nimic. Este si ea o frunza moarta. Poate eu ii sunt vantul care trebuie sa o mai ridice odata de la sol. Intorc privirea spre ea dar cuvintele nu vor sa iasa. Ea observa.
'Nu trebuie sa zici nimic . Poate ma crezi nebuna , Nu e genul meu sa ac asta . M-a lasat singura aici si pur si simplu nu stiam pe unde sa o mai iau.'
Ma uit din nou la frunzele imprastiate pe jos exact ca ideile din capul meu. Nu stiu ce sa-i zic. Tac.
Ea isi arunca capul in palme.
'Ce ma pot face eu fata el ? Este parte din viata mea.Este chiar viata mea.Nu pot trai fara el. '
Ridica capul din palme si se uita la mine in cautarea unui raspuns. Sub efectul impulsului intorc capul si ma uit din nou la frunze.
'Probabil ca ti se pare ca sunt o lasa , ca nu imi pot lua viata in piept , ca nu sunt o persoana puternica... '
Eu intorc rapid capul si o provesc fix in ochi , vrand sa spun ceva . Acum chiar stiu ce sa spun. Ea insa mi-o ia inainte.
'Da, ai dreptate. E ciudat , nu ? Cum am putut sa uit faptul ca am avut o viata si inainte de el . Acum persoana care sta pe un piedestal este el , iar eu sunt undeva in fata lui la un nivel mult mai jos. Sunt o umbra. Eu nici nu m-am straduit sa il dau jos de acolo . A coborat singur , iar , mie acum nu imi este decat frica sa urc pe acel piedestal initial al meu. Normal ca nu vad lumea si viata de aici de jos. De acolo vederea ar fi mult mai ampla si as putea intelege viata din nou. Sunt libera sa vad din nou. '
Tristetea din ochi i-a disparut . In locul ei s0a instalat o fericite infantila dar si nebunia. Ma uit la ea si ating fara sa vreau coperta cartii.
'Iti multumesc . Nu puteam sa intalnesc o persoana mai intelegatoare ca tine. '
Se ridica si pleaca pe aleea plina de frunze. In urma ei frunzele dnaseaza. Nu se uita inapoi. Si-a lasat vechea viata in spate facand loc uneia noua.
Imi iau cartea si citesc din nou.

*_*

Un mesaj sters de timp...
Plin de praf. Un mesaj in care cuvinetele plutesc asmestecate deasupra timpului ce trece nemilos. Cuvinetele care candva lipsite de sens acum l-au capatat devenind cuvinte pline de intelepciune .Misterul unui mesaj a lasat in urma lui un vid. Cuvantul a capatat sens.
Acest mesaj aduce cu el un pachet de amintiri pline de praf. Amintirea ce ajunge sufletul meu.

Viata?

Aceleasi si acelasi lucruri ce se repeta zi de zi de noapte de noapte si iar de zi si zi. Chiar nu mai exista “nimc nou” , chiar s-a secat viata de posibilitati ? Viata? Este defecitva de plural , nu v-ati prins pana acum ? De ce sa nu o folosim ca pe un aparat de fotografiat de unica folosinta? Sa ne concentram cand facem fiecare poza pentru ca stim ca este un numar limitat si cand va ajunge la zero carcasa aparatului va disparea , in urma ei ramanand doar pozele , doar ceea ce aparatul a realizat. De ce sa nu incercam sa facem fiecare moment cat mai perfect si mai diferit de cel anterior ?Pentru ca asa e omul. Din pacate nu poate lasa la o parte grijile si stresul cotidian si sa traiasca in adevaratul sens al cuvantului . Omului nu ii este niciodata de ajuns “averea” pe care o detine. Omul nu este niciodata multumit cu statutul lui , nu este multumit de corpul lui , nu este multumit de oamenii din jurul lui si oamenii din jurul lui nu sunt multumiti de el etc. Cand vine partea grea in viata nu ne ramane decat sa ne gandim la viata si atat ; la faptul ca in urmatoarea secunda mai tragi o gura de aer , mai clipesti o data si nu la ceea ce a fost sau ceea ce va fi . Si asta , cred eu este cel mai greu lucru pe care i-l poti cere unui om.