Oamenii pe care-i intalnesc in prezent sunt superficiali. ei isi imagineaza meritul ca fiind ceva ce are o anumta forma. ei isi risipesc bogatiile si macelaresc creaturile pamantului si ale marii. se preocupa prosteste de ei insisi intaltand statui si stupe, spunand oamenilor sa ingramadeasca lemne de constructie si caramizi, sa vopseasca aici albastru dincolo verde. isi istovesc trupul si mintea, se vatama pe ei insisi si ii amagesc pe alii. si nici macar nu se rusineaza. cum ar putea ei deveni vreodata iluminati? ei vad ceva tangibil si imediat se ataseaza. daca le vorbeste despre lipsa formei, raman muti si zapaciti, lacomi de placerile marunte ale acestei lumi, ei raman orbi fata de marea suferinta ce va sa vina. asemenea discipoli se ostenesc in zadar. decand de la adevar la fals, ei nu vorbesc despre nimic altceva decat despre binefacerile viitoare.
No comments:
Post a Comment