Apar momente cand incerci sa faci totul sa mearga ,insa iti dai seama ca esti singurul care incerci.Te simti ca un prost si renunti in curand.Dar ce se intampla cu mottourile de genul , “speranta moare ultima” ? Speri ca totul va fi bine asa ca incerci si faci si asa si pe dincolo dar vezi ca nu merge.Este renuntarea o tema asa de tabu ? Este chiar o tragedie sa renunti ? Este chiar asa o tragedie sa pierzi lucrul sau persoana la care ti cel mai mult ? Punandu-mi intrebari de acest gen realizez ca nu imi dau seama de intensitatea sentimentelor mele . Raspunsurile la aceste intrebari variaza pe toata perioada zilei .O persoana nu ar trebui sa ceara atunci cand iubeste , caci dragostea nu cere . Ego-ul cere. Cere de fiecare data un feedback . Dragostea trebuie sa o daruiesti chiar daca nu primesti inapoi. Poti sa renunti iubind sau poti sa stai langa o stana de piatra tot iubind si sperand la o zi mai buna cu toate ca in subconstient sti ca nu va mai veni.Poate nu trebuie sa fi un erou. Si te mai gadesti ..... “pai si eu ce fac ? “ . Hm....traiesti ! Sti , dupa acest abur de dragoste exista si o viata care nu prea asteapta ca tu sa te gandesti sa o traiesti . Viata nu sta pe loc , este in continua miscare . Un pas ritmic si calculat . Nu trebuie sa ne fie frica de singuratate , si , nici de noutate pentru ca sunt lucruri si persoane care ar putea accepta intr-un mod mai convenabil afectiunea si dragostea noastra. Dragostea nu trebuie sa o luam si sa plecam cu ea.Dragostea o impartim . Daca plec las si acolo o bucata din dragostea mea , caci dragostea are resurse nelimitate si se poate manifesta pentru o paleta intreaga de lucruri si in multe feluri. Niciodata nu se renunta in totalitate . Nu trebuie sa uitam ca noi suntem personajele principale in propria noastra piesa.
No comments:
Post a Comment