Aceleasi si acelasi lucruri ce se repeta zi de zi de noapte de noapte si iar de zi si zi. Chiar nu mai exista “nimc nou” , chiar s-a secat viata de posibilitati ? Viata? Este defecitva de plural , nu v-ati prins pana acum ? De ce sa nu o folosim ca pe un aparat de fotografiat de unica folosinta? Sa ne concentram cand facem fiecare poza pentru ca stim ca este un numar limitat si cand va ajunge la zero carcasa aparatului va disparea , in urma ei ramanand doar pozele , doar ceea ce aparatul a realizat. De ce sa nu incercam sa facem fiecare moment cat mai perfect si mai diferit de cel anterior ?Pentru ca asa e omul. Din pacate nu poate lasa la o parte grijile si stresul cotidian si sa traiasca in adevaratul sens al cuvantului . Omului nu ii este niciodata de ajuns “averea” pe care o detine. Omul nu este niciodata multumit cu statutul lui , nu este multumit de corpul lui , nu este multumit de oamenii din jurul lui si oamenii din jurul lui nu sunt multumiti de el etc. Cand vine partea grea in viata nu ne ramane decat sa ne gandim la viata si atat ; la faptul ca in urmatoarea secunda mai tragi o gura de aer , mai clipesti o data si nu la ceea ce a fost sau ceea ce va fi . Si asta , cred eu este cel mai greu lucru pe care i-l poti cere unui om.
