Toti atat de naivi intr-o lume atat de nepregatita.Si cand zic nepregatita ma refer la incapabilitatea celor din jurul nostru de a manevra naivitatea celor care-i inconjoara.Astfel se nasc dezastrele.Naivitatea unui om se naste din lipsa de cunoastere.De aici si frica.Dar totusi un om naiv este fricos?Daca stau bine sa ma gandesc nu prea.Aici intra din nou in peisaj puterea impulsului.Face pentru ca nu cunoaste consecintele,sau,daca le cunoaste nu le percepe la adevarata intensitate. "Si ce daca ma arunc de pe pod in apa?"Ar putea naivitatea sa aiba totusi o legatura stransa cu nebunia?Sau noi definim nebunia ca orice lucru iesit din tiparul social?Clasificam un om ca a fi nebun cu o usurinta prea mare.De aceea defapt se nasc nebunii.Oamenilor le este frica sa se mai exprime pentru a nu fi considerati nebuni.Ne putand fi ceea ce sunt defapt ei in subconstient ajung sa stranga o multitudine de stari afective neexprimate printr-un limbaj specific si astfel stima lor de sine scade si tulburarile de personalitate iau nastere.Altii insa,cu o tarie de caracter mai puternica,reusesc sa isi sustina idealurile cu argumente refuzand sa creada ca sunt nebuni.Altora nu le pasa.Dar si celor care nu le pasa vor deveni nebuni intr-un final.Asta s-ar putea intampla din cauza puterii psihologice ale multimii.Daca oglinda ta in mai multe persoane reflecta nebunia,atunci te-ai putea trezi chiar crezand ca esti nebun.Nebunia ar trebui sa fie acceptata ca o parte a temperamentului uman.
No comments:
Post a Comment