5

"Ceea ce ne incita sa-i privim pe filozofi pe jumatate neincrezator, pe jumatate batjocoritor este nu intr-atat faptul ca descoperim fara incetare gradul lor de inocenta, - ca vedem cat des si cat de lesne se inseala si se ratacesc, pe scurt, copilaria si puerilitatea lor, - cat pentru a vedea cu cata lipsa de sinceritate dezlantuie o mare zarva virtuoasa de intdata ce se atinge , chiar de departe , problema verdicitatii lor. Ei se prefac cu totii ca si-au descoperit si obtinut opiniile prin exercitarea spontana a unei dialectivi inghetate , pure si divin-nepasatoare ( spre deosebire de misticii de tot felul care , mai cinstiti si mai neciopliti , vorbesc de “inspiratia” lor - ) : in vreme ce este vorba , in fond , de o afirmatie arbritara , de un capriciu , de o “intuitie “ , si , cel mai ades , de o apriga dorinta filtrata si spiritualizata pe care o apara prin pretexte nascocite ulterior : - ei sunt cu totii niste avocati si ades chiar aparatori sireti ai prejudecatilor lor botezate de ei “adevaruri” , - ei sunt foarte departe de acel curaj al constiintei care isi marturiseste siesi minciuna , fie pentru a pune in garda un dusman sau un prieten,fie din exuberanta sau pentru a se ironiza pe sine ."